***

 

Tu ai așa ceva al tău, aparte. Ceva nesfârșit de intens, de discret și de simplu. Ceva din brațele acelea înotânde într-un întuneric plin de goluri și crud. Ceva din murmurul acelor cărnuri ce se desprind de pe oase de prea multă boală.

Ceva din aerul acela ce se respiră pe mutește într-un azil de bătrâni. Ceva din lătratul unei     nopți de toamnă. Ceva din ecoul unor prăbușiri. Ceva ce îndepărtează tot ce se-apropie (cu bune și cu rele).

Ceva ce înmoaie pereții unei încăperi, atunci când e frig. J KCeva din roua aceea ce cade strâmb pe numărul impar al dimineților de marți. Ceva ce duhnește-a durere și se poate auzi lovindu-se de scâncetul celor ce sunt nesigure, sau ceva din sudoarea ce se scurge pe tâmplele tuturor celor care încă se mai tem de ceva (mai mult sau mai puțin).

Tu ai așa ceva al tău, aparte. Ceva nesfârșit de intens, de discret și de tandru.

 

Poezie: Johan Klein

 

 

Publicat de Călina Iov

2 thoughts on “Johan Klein, un tânăr care ne încântă”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *